EXCLUSIV VIDEO | Doctorul Cătălin Cîrstoveanu, de la Spitalul “Marie Curie”, despre infecțiile nosocomiale, infertilitatea din cauza alimentației și finanțarea Sănătății: “La noi, punguța este mică, în afară, punga e mai mare”

Adulții pot spune ce îi doare, pot arăta unde este localizată durerea, dar un nou-născut este, pentru medici, o enigmă pe care trebuie să o descifreze în timp record de cele mai multe ori. Cazurile cele mai grave la nou-născuți, la prematuri, au trecut, de mulți ani încoace, prin Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii “Marie Curie” și au ajuns direct sub supravegherea și monitorizarea unuia dintre cei mai pricepuți și dedicați doctori, Cătălin Cîrstoveanu, cunoscut ca ”îngerul copiilor” sau ”medicul inimilor”, și a echipei sale care salvează vieți în fiecare zi.

Există, desigur, și eșecuri pe acest lung drum al satisfacției de a reda părinților copilașii abia născuți complet vindecați, deși aveau probleme majore, unele dintre ele foarte grave. Dar asta nu îl împiedică pe doctorul Cîrstoveanu și pe medicii cu care lucrează la acest spital să capituleze. Lupta se dă pentru fiecare clipă, în fiecare clipă, cu o imensă iubire pentru oricare dintre bebelușii cei mai fragili, al căror suflu este ca o bătaie de aripi de fluture în Terapia Intensivă.

Invitat la un interviu-maraton la GÂNDUL EXCLUSIV, medicul Cătălin Cîrstoveanu a făcut dezvăluiri despre viața în spital, în Secția de Terapie Intensivă Nou-Născuți, pe care o conduce, a vorbit de cazurile speciale care i-au rămas pentru totdeauna în memorie, despre prematuri salvați miraculos, dar și despre empatia care trebuie să existe în viața fiecăruia dintre noi, pentru că, altfel, “ai fi depresiv”.

Dincolo de efortul medicilor de a-și onora îndatoririle pentru oricare mic pacient, doctorul Cîrstoveanu a punctat, cu tristețe, situațiile delicate în care se află personalul medical, expunerea publică majoră și chiar trista posibilitate de a fi arătați cu degetul ca autori ai unui deces după ce toate eforturile s-au dovedit a fi fost în zadar. Neonatologul a explicat ce înseamnă politica sanitară în alte țări, ce au alții și nouă ne lipsește, cum ar fi acel “Comfort Care” care presupune deconectarea de la aparate în cazul în care diagnosticul este ireversibil și se ajunge la concluzia dureroasă – și pentru familii, și pentru medici – , că nu se mai poate face nimic.

În interviul acordat exclusiv pentru Gândul, dr. Cătălin Cîrstoveanu abordează abrupt problema infecțiilor nosocomiale, explicând de unde și cum se ajunge la astfel de cazuri în spitale.

“La noi, se spală pereții zilnic, noi facem teste săptămânal, avem cele mai bune asistente”, spune medicul Cîrstoveanu, acceptând că în ultimii 10 ani, doar de câteva ori au avut în aeromicrofloră astfel de microbi.

Există, însă, și “umbre” în această profesie. Medicul vorbește despre acuzațiile ce se aduc, uneori, acestor medici, din cauza unei gestionări defectuoase a reglementărilor făcute chiar de la nivelul Ministerului Sănătății.

Doctorul Cătălin Cîrstoveanu spune că problemele sistemului medical care pot fi tratate doar dacă vor exista bani.

„La noi, punguța este mică, în afară, punga este mai mare”, concluzionează medicul, arătând cum ar trebui să fie așezate lucrurile și aici, în România, când vine vorba de a fi medic la stat și la privat.

Vestea cea mare dată de șeful Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți de la Spitalul “Marie Curie” este aceea că există deja bani care vin de la PNRR pentru lărgirea acestei structuri medicale. Este vorba de 80 de milioane de euro destinate unităților cu cel mai mare grad de expertiză.

Doctorul povestește și despre cazul care i-a rămas întipărit în sertarele memoriei și pe care nu-l va uita niciodată: o fetiță salvată la Spitalul ”Marie Curie”, care are acum 8 ani și rămâne o veritabilă supraviețuitoare.

“Soția a ales pentru mine și a ales bine. E mult mai frumos să lucrezi cu cei mici”

Dacă timpul ar fi dat înapoi, precum ceasul, doctoral Cătălin Cîrstoveanu ar alege aceeași specializare.

”Dacă ar fi să fiu conștient de ceea ce înseamnă Medicina – că în urmă cu mulți ani nu am fost conștient, atunci când părinții mi-au ales calea -, probabil mi-aș dori să fiu inconștient și să aleg din nou Medicina, și este foarte frumos lucrul ăsta.

Dacă ar fi să aleg o altă specialitate, da, mi-aș asculta din nou soția, că ea a ales pentru mine și a ales foarte bine. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Cred că m-aș adapta în orice alt lucru, dar cred că a fost ales special pentru mine. Sunt o persoană foarte tehnică și cred că, împreună cu colegii mei, mi-am adus și eu aportul să ducem meseria într-un loc destul de performant”, spune Cătălin Cîrstoveanu.

Medicul spune cu convingere că este mult mai frumos să lucrezi cu cei mici, care ”nu îți cer nimic, nu votează, uneori, sunt ai nimănui”. Dar, indifferent că un medic lucrează cu copii sau cu adulți, cel mai important este să fie empatic.

”Dacă nu ai fi empatic, ai fi depresiv. Dacă nu ți-as pune în fiecare zi că trebuie să fii un om cu bun-simț, credincios, să faci lucrurile într-un anumit standard moral, ai fi depresiv și totalmente nefericit. În orice meserie, în orice specialitate pe care o avem, trebuie să faci lucrul ăsta. E vorba de fericirea personală în cea profesională, chiar dacă ar fi adulți sau copii”, spune doctoral Cîrstoveanu.

Miracolul salvării micuțului abandonat iarna, într-o pungă, și botezul lui în plină pandemie

Atunci când povestește, în premieră, despre cazul unui prematur abandonat după naștere pe o stradă din București, într-o pungă, iarna, copilaș botezat de doi jurnaliști de la Gândul, împreună cu o asistență din secție, în plină pandemie, doctorului Cătălin Cîrstoveanu i se umezesc ochii cu lacrimi de fericire.

Cazul este ieșit din comun. Trebuia să fim foarte circumspecți, foarte rezervați în prognostic. Un copil de un kilogram, găsit afară, într-o pungă, la minus nu știu câte grade… Trebuie să fii curajos ca să vorbești despre prognosticul lui. Am stat o lungă perioadă de timp în care am spus «să vedem, să vedem».

Miraculos, după vreo două luni și jumătate, a plecat acasă și este absolut sănătos. E foarte frumos, îl cheamă Cristian Ștefan, că era de Crăciun și pe colegul meu de gardă îl cheamă Ștefan.

Noi vrem să trimitem în familii copii care sunt abandonați și care au probleme. Îi mulțumim lui Dumnezeu că găsim familii care să ia copiii acasă. Știți bine că toți vor să adopte copii care sunt simpatici, sănătoși, cu ochi albaștri sau care ar putea să spună chiar și o poezie. Părinții noștri adoptivi sunt cu o dragoste absolut incredibilă. E o dragoste de la Dumnezeu. Ei vin și adoptă copii cu probleme”, spune medicul.

Cristian Stefan se bucură acum de viitori părinți adoptivi, care îl cresc și care îl iubesc ca pe ochii din cap. Este un copil viguros și năzdrăvan, fără sechele, fără probleme și care trăiește într-un mediu plin de iubire, adaugă medicul.

Despre pacienții aflați în stare foarte gravă și conjuncturile dramatice în caz de deces

Cătălin Cârstoveanu, care personal se confruntă și acum cu plângeri penale din cauza puținelor cazuri dramatice în care, oricâtă străduință a existat, nu s-a mai putut face nimic pentru a salva o viață, susține că este nevoie de anumite modificări legislative ce țin de domeniul sanitar care să reglementeze aceste cazuri.

„Ne expunem foarte tare. Știu vreo 10-20 de nume care ar vrea să greșim sau să se întâmple ceva rău și să fim executați prin presă. Există și o parte a presei care se ocupă cu asta, însă doar o parte. Cei mai mulți oameni sunt senzaționali, dar sunt și persoane care se ocupă cu lucruri mizerabile. (…) E un lucru foarte important și este bucuria unor avocați, să spunem așa.

Dar sunt și oameni foarte serioși, care și-au dat seama că asta nu trebuie să mai continue așa. Asociațiile profesionale atrag atenția și vor să facă propuneri legislative pentru modificări legate de acest subiect. Este o anomalie majoră. Gândiți-vă la un chirurg care face operații în urgențe. Doctorul este dispus să riște, iar oamenii pot spune că, de fapt, el nu și-a făcut treaba, că nu a dat tot ce a putut și a omorât pacientul. Se poate rezolva ca în Scandinavia, unde dacă există o chestiune serioasă și Colegiul Medicilor spune că este o chestiune serioasă, educăm persoana respectivă”, a spus medicul.

“Am avut cazuri în care tratam doar un trup… Părinții acuză că am omorât copilul”

Despre cazurile bebelușilor născuți cu boli genetice, care nu au nici cea mai mică șansă de supraviețuire, renumitul neonatolog explică ce anume ne diferențiază, ca mentalitate, de lumea occidentală și care este atitudinea Colegiului Medicilor din România.

”Am cunoscut oameni extraordinari, corecți, care judecă foarte corect, la rece, însă sunt multe minți care judecă lucrurile. Am încredere că instituția noastră rezolvă lucrurile absolut corect și transparent. Am văzut și medici care au fost sancționați, dar și care nu au fost.

Lucrurile se judecă foarte corect. De exemplu: sunt medic, iar copilul are o boală genetică, iar părinții acuză că i-am omorât copilul. În toată lumea Occidentală, acești copii sunt deconectați de la aparate. Este vorba de politica spitalului și de legile naționale. Se numește Comfort Care. Se știe că nu au cum să trăiască și sunt deconectați de la aparate, iar părinții înțeleg lucrul ăsta și au încredere în sistemul medical. Ei sunt conștienți că există un diagnostic sever de boală, este ireversibil și istoria a arătat că se întâmplă asta.

Bazat pe istorie, pe istoria medicinii și pe alte cazuri, știm că e posibil acest lucru. Noi am avut cazuri în care tratam doar un trup, pentru că așa e legea. Am tratat trupuri de foarte multe ori. Lângă noi se aflau părinți disperați și ne întrebau de ce facem asta. Le răspundeam că așa este legea în România”, explică medicul.

Ce a “furat” medical Cîrstoveanu din străinătate

Experiențele de medic în străinătate, chiar și pentru o scurtă perioadă, i-au schimbat doctorului Cătălin Cîrstoveanu viziunea despre modul în care trebuie să arate cu adevărat o secție de Terapie Intensivă Nou-Născuți. Și a făcut tot posibilul, zbătându-se pentru sponsorizări, ca și aici să existe o copie a celei de la Spitalul din Boston. Doar așa s-a ajuns la maximă performanță. Dar drumul continuă.

Parteneriatul cu spitalui San Donato din Italia și lărgirea secției de la Spitalul “Marie Curie” cu bani din PNRR sunt obiective pentru care medicul luptă în fiecare zi ca să obțină încă o victorie. O reușită care, în esență, înseamnă viață pentru cele mai fragile ființe. Iar aceste ținte înseamnă muncă, dăruire, ambiție și multe nopți nedormite.

„În 2001, am avut contrat de muncă în Italia, la profesorul Frigiola, care a condus Secția de Chirurgie cardiovasculară. Pur și simplu voiam să plec din țară. Nu îmi găseam unde să lucrez, era complicat. Am stat acolo ceva vreme. Nu foarte mult, dar a fost de ajuns ca să învăț cum trebuie făcute lucrurile.

Am umblat atât și am făcut atâtea, încât m-am învățat cu binele. Acolo, am învățat ce înseamnă cultura binelui, ce înseamnă mentalitatea, respectul pentru sănătate, lucruri care nouă ne cam lipsesc.

În anul 2012 a fost semnat un contract cu Institutul San Donato și colegii de acolo au venit cu bagaje, cu doctori, asistenți. La prima operație, erau 20 de oameni. Pentru viața unui copil care se opera la chirurgie cardiacă, pentru că despre asta este vorba, înseamnă vreo 30 de oameni care participă la a da viață unui copil cu probleme majore.

Apoi, s-a făcut prima operație în spital la noi. Pur și simplu plângeam, pentru că de 3-4 ani stăteam și ne rugam de autorități să ne ajute să facem ceva acolo. Era echipat totul, erau bani de la instituții private, era ridicol…

Știam un lucru: dacă la Boston este cea mai bună secție de Chirurgie cardiovasculară, cel mai bun centru de cardiochirurgie pediatrică din lumea asta, am luat foarte multe lucruri de acolo. Tot timpul fac referire către acel loc. Am fotografii de acolo și îmi aduc aminte de multe lucruri, am luat de acolo know-how. Știam că cel mai bun centru trebuie să fie într-un spital de copii. Spre asta tindem, să fie un centru foarte bun. Ai tot ce trebuie pentru îngrijirea pediatrică. Acel copil face dializă, are probleme neurologice, ischemice, intestinale etc.”, spune medicul.

Adevărul despre infecțiile nosocomiale. “La noi, se spală pereții zilnic”

Infecțiile nosocomiale sunt spaima oricărui pacient și a oricărui spital. Iar dacă este vorba de nou-născuți, cu atât mai mult, toată lumea se îndreaptă acuzator către spitale. Medicul Cătălin Cîrstoveanu explică modul în care acești microbi pot deveni cauza unui deces.

„Există două tipuri de infecții dobândite în spital. Trebuie să știm că toți acești microbi de care discutăm – klebsiella, acinetobacter, streptococul – îi avem în tubul digestiv. Unii dintre ei afectează pacienții, cei care sunt foarte afectați imunologic: sunt pacienți cu malnutriție, pacienți care au multiple operații chirurgicale, care au probleme genetice de imunitate, pacienți care sunt prematuri.

Pacienții care primesc îndelungat antibiotice au grave afectări imunitare. Imunitatea este în intestine, iar oamenii nu știu lucrul acesta. Noi, când dăm antibiotice, selectăm acest lucru. Pe mucoasa traheală sunt microbi în permanență, dar intră într-un dezechilibru. În momentul administrării antibioticilor, eu selectez microbi rezistenți. Asta este ce facem noi când dăm antibiotice. Nu există niciun pacient care, la o lună de zile intubat, să nu aibă colonizată traheea.

Acești microbi foarte rezistenți, dacă trăiesc în condiții improprii de îngrijire, pot să îi găsesc pe aparatura medicală, pereți, în chiuvete etc. În locul respectiv, peste trei zile vine un alt pacient, iar eu, cu mâini nespălate sau fără să respect normele elementare de igienă, pot să transfer acești microbi către alt pacient. La noi, se spală pereții zilnic. Noi, în decurs de 10 ani, de când am deschis actuala secție, cred că ni s-a întâmplat să avem microbi în aeromicrofloră de doar câteva ori. Am descoperit că avusesem geamul deschis când se construia în jur și am mai avut ceva la prepararea perfuziilor.

Noi facem aceste teste săptămânal. Cele mai bune asistente sunt la noi. Avem de a face cu pacienții cei mai mici. Ca să fii o asistentă bună, îți trebuie cam trei ani, iar ca sa fii una foarte bună, vreo cinci-șapte ani. Personalul este cel mai important lucru, Da, ne uităm la infrastructură, cum am gândit-o, cum ne-au ajutat colegii din State, toate procesele pe care le facem noi, dar acum discutăm de oameni care sunt educați și care știu să facă lucrurile bine. Sigur, nu suntem perfecți, avem lucruri la care ne uităm și pe care le greșim, dar orice problemă pe care o vedem trebuie să nască un proiect, trebuie să schimbăm ceva”, a explicat medicul.

Cazuri grave. Cine plătește când intervenția se realizează în Italia

Doctorul Cătălin Cîrstoveanu a învățat multe din scurta experiență pe care a avut-o la Institutul San Donato din Italia, cu care există acum un parteneriat grație căruia mulți copii din România, pacienți ai Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți, au fost salvați.

„Înainte, mergeam pe banii părinților. Ei cumpărau biletele, plăteau și ambulanța, eu stăteam și dormeam prin hoteluri, plăteau și telefoanele. Ulterior, mergeam cu colegii din Italia. Își trimiteau ambulanțele până la avion. Apoi, am evoluat și Asociația Blondie a făcut booking de avion și ni l-au pus la dispoziție, fiind gratis.

Sper ca, în curând, să avem un avion pregătit foarte medicalizat, foarte deștept. În Italia, într-un an ducem aproximativ 40 de copii”, a explicat neonatogul.

Un alt subiect pe care dr. Cătălin Cîrstoveanu îl lămurește în interviu este legat de acuzațiile care pot fi aduse spitalului de familiile copiilor cu probleme grave care ar fi refuzați la internare la “Marie Curie”.

„Lucrurile ar trebui să fie foarte bine reglementate. La o astfel de discuție, juristul Ministerului Sănătății trebuie să spună foarte clar… Să vă dau un exemplu. Trebuia să mergem cu un copil în Germania. Colegii de acolo ne-au dat foarte clar un comunicat: «Stimați colegi, din cauza faptului că nu avem suficiente asistente în secție, ne pare rău, nu putem să primim copilul». Ei au reguli și le și respectă. Pe ei nu îi interesează că moare copilul acasă.

În România, legea spune că trebuie să ai capacitate de maximum 85% într-o secție ca să ai o utilizare normală a paturilor. Noi am avut grad de ocupație și de 110%, dar cineva ar putea să ne dea în judecată dacă spunem că nu primim un pacient. Se poate face asta, accesul este liber la justiție”, a explicat medicul.

Ce ne lipsește și ce facem ca să însănătoșim sistemul medical

Doctorul Cătălin Cîrstoveanu a atras atenția și asupra diferențelor care încă există între sistemul sanitar din România și cel din statele europene cu rețea medicală dezvoltată, problemă care nu se va rezolva decât atunci când Sănătatea va primi o finanțare care să acopere toate nevoile.

„E vorba de respect. Fără finanțare, nu ai cum să faci nimic. E primul lucru care îți arată cam cât respect este în zona respectivă. Au fost miniștri care s-au întreptat spre zona asta, de exemplu, spre Pediatrie, dar una este să vorbim și alta, să facem.

În Europa, România are cel mai mic buget pentru Sănătate. Este vorba de respectul pentru zona asta importantă a vieților noastre. Așa se câștigă alegeri, arătând sănătate pentru populație.

Trebuie să fim onești. La noi, punguța cu bani este mică și 80% din ea pleacă spre investiții, utilități și alte lucruri pe care trebuie să le fac într-un spital. În afară, punga este mai mare. Au același tip de boală, același tip de spital și toți ne asteptăm să avem același rezultat la pacienți.

Noi nu putem să fim ca Ungaria, Polonia sau Cehia, ce să mai vorbim de alte state. Foarte mulți dintre pacienții noștri pleacă în Ungaria, în Austria, în Turcia, ceea ce este foarte trist. Este o problemă foarte serioasă. Cei de acolo au respect, au cultură, au mentalitate, sunt buni. Astea sunt trei lucruri majore pe care le văd. Fără bani, nu se poate face nimic.

Și mai e un lucru: vrei ca doctorii buni să rămână în spitalele de stat? Sunt câteva instrumente la dispoziție. Auzeam pe domnul ministru al Sănătății că vrea să facă lucrul acesta. Mulți medici pleacă de la stat și merg la privat. Noi am vrea ca medicii să facă privat la stat. Să stea până seara și să își petreacă timpul în spitalul de stat. La noi, dacă ar trebui să alegi să lucrezi doar la stat sau doar la privat, ar cădea multe instituții.

Sunt atâția medici de la stat care pleacă la privat, nu prea poți să faci o dezvoltare. Doctorul care stă la stat, vrea să câștige mai mult, vrea și de la una, și de la alta. Eu nu aș putea să fac medicină la privat, pentru că plec noaptea de la spital și mi se pare o degradare profesională.

Lucrurile grele nu se întâmplă la privat. Și medicii din România sunt pătiți foarte bine, dar sunt unii care vor și mai mult. Dă-le posibilitatea la spital”, spune dr. Cîrstoveanu.

Declarație de dragoste pentru soție: “Fără ea, nu puteam să fac nimic!”

Cătălin Cârstoveanu vorbește în interviu și despre soția sa și cei doi băieți ai lor, din care unul i-a călcat pe urme, este tot medic la Anestezie și Terapie Intensivă, iar celălalt este mai artist.

„Mă știu cu soția de mea de când eram mici, am fost vecini, colegi. Nu ne-am plictisit unul de altul, suntem camarazi, prieteni. O iubesc foarte mult! Fără ea, nu puteam să fac nimic!

Avem doi copii și îmi doresc și nepoți. Băieții sunt mari. Dan este căsătorit și e tot medic la ATI. Îi spusesem că la copii e o mare zonă și acolo îi văd. I-am spus să rămână în țară. Până la urmă, Dumnezeu a făcut așa, la acel moment au fost mărite salariile, iar de la un salariu de 400 de lei, s-a trezit la 1.000 de euro. Asta se întâmpla acum patru ani.

Sabin, celălalt băiat, sportiv de performanță, nu a vrut să facă școală, nimic. Era pasiunea lui. A făcut baschet, dar în pandemie a avut o experiență tristă și s-a lăsat de sport. A jucat la seniori, la Steaua și Voluntari, la Agronomie, la juniori. A fost un jucător foarte bun, apoi s-a lăsat și s-a apucat de facultate. E mai artist. Soția mea face puține gărzi, are grijă și de casa noastră, și de noi”, a dezvăluit renumitul neonatolog.

Cauza infertilității, alimentația. Ce spune studiul Academiei Americane de Cardiologie

Medicul explică și care sunt cauzele reale ale infertilității, o afecțiune care lovește din ce în ce mai mulți tineri.

„Mulți oameni, la vârsta procreării, au devenit infertili. O problemă foarte gravă este modul în care trăim, ce mâncăm, ce bem. Mâncăm foarte prost, cu extrem de mult zahăr și carbohidrați din surse incorecte, mâncăm procesat, ceea ce este foarte grav și foarte multă proteină animală.

Academia Americană de Cardiologie a anunțat că, potrivit unui studiu bazat pe 200 de articole științifice, dacă bei, să bei mai puțin. Dacă nu bei, să nu te apuci. E foarte important să ai sănătate cardiovasculară, că așa ai sănătatea organelor.

Dacă vrei să mănânci proteină, majoritatea trebuie să fie de origine vegetală, curată. Suntem omnivori, dar uită-te la bunicii noștri. Ei trăiau 80 de ani și mâncau carne o dată pe săptămână. Era sărbătoare când se întâmpla lucrul ăstă. Și trăiau bine, și erau sănătoși la cap.

Excesul de proteină animală formează un substrat biochimic atunci când se întâlnește cu flora noastră. Acest produs, care ajunge la ficat, produce cheaguri în vasele noastre sangvine, chiar în prezența unui colesterol normal. Eu pot să mă caut foarte bine, dar să am o stare gravă de hipercoagulabilitate în prezența excesului de proteină animală. Trebuie să faci testele care trebuie.

Organismul nostru este foarte inteligent și crează în sânge o homeostazie, de exemplu magneziu este bine, sunt organe care suferă foarte tare de magneziu. Pământul nostru este foarte sărac în magneziu. Dau un exemplu: degeaba ai magneziu în regulă în sânge, căci celular …

Sunt obișnuit să mănânc toate tipurile de cărnuri, de brânzeturi, de pateuri, iar la final să adaug două frunze. E foarte grav. Al doilea lucru se cheamă calitatea nutrițională. Ce aduc acolo trebuie să fie extrem de divers, foarte curat. Toxinele adăugate pot fi o problemă foarte mare de sănătate.

Garantez că vorbind și făcând ca lucrurile să fie către sănătatea omului, o să vedem că fondurile pentru sănătate nu vor scădea.

Vor apărea alte tipuri de boli: problemele longevității – este o altă discuție, să tratezi la 90 de ani pacienții -, problemele sunt constante, nu vor dispărea”, a explicat medicul.

Câți fini are doctorul Cătălin Cîrstoveanu

Lângă capul micuților bolnavi aflați la început de viață se pot întâmpla lucruri neașteptate. De negândit, de nedorit. Uneori, ultima suflare are nevoie de creștinare. Este trist, dar și aceste momente trebuie depășite și medicii au grijă să boteze copilașii, pentru ca ei să poarte un nume.

Am botezat mulți copii. Cu unii țin legătura, dar cu alții, nu. Sunt și unii care au plecat dintre noi. Uneori, nu aveam părinții lângă noi, preotul nu era lângă noi și se întâmpla ceva neașteptat. A trebuit să acționăm și să îi botezăm. Noi știm că acești copii pleacă în paradis și suntem liniștiți. Am făcut ce trebuie, și cum i-am îngrijit, și că i-am botezat”, afirmă cu tristețe doctorul Cîrstoveanu, cel căruia de multă vreme i se mai spune și “Îngerul copiilor”.

80 de milioane euro din PNRR pentru unitățile care tratează nou-născuți cu probleme grave. Unde se duc banii

Medicul Cătălin Cârstoveanu amintește, la finalul interviu, și de vești bune legate de tratamentul neonatal și dotările care vor fi realizate cu bani din PNRR.

“Este vorba de proiectul PNRR, credem că suntem așezați pe o direcție corectă. Avem 80 de milioane de euro care vin din PNRR. Banii sunt pentru unitățile cu cel mai mare grad de expertiză în tratamentul nou-născuților cu probleme grave. Există nivel 1, nivel 2 și 3. La nivelul 3, un pacient cu probleme grave trebuie să aibă cel mai înalt grad de tratament neonatal din România, dar noi nu avem locuri suficiente.

Vorbim de 200 de paturi, iar noi, primind acești bani din Fondurile Europene, se vor construi 100 de locuri. Se vor face în Craiova, Sibiu, Brașov, Timișoara, Cluj și altele. Unitățile de nivel 3 răspund în fața legii de mortalitate. Prin lege, nu are voie să trateze mai jos. Nu există staff, infrastructură.

Sunt unii dintre noi care zic că nu vor bătăi de inimă. Cel mai bine este să nască la nivel 3. Dacă nasc la nivel 2 sau 1, se transferă. În acest proiect, avem ambulanțe high-level, cu personal neonatal, medicalizat, care vor merge la centre județene de ambulață. Ele vor administra aceste 12 ambulanțe, iar noi, ca personal ultraspecializat, vom merge să facem transportul acestor pacienți critici. Acolo trebuie resuscitat, sunt stopuri, convulsii, insuficiență cardiacă, respiratorie, trebuie îngrijiți pacienți cu probleme chirurgicale. E vorba de ultraspecializare, iar noi vom îngriji pacienții în aceste ambulanțe. Dacă scriem specificațiile pentru ambulanțe, lucrul ăsta se poate întâmpla acum. Sunt foarte bucuros că se întâmplă treaba asta”, a spus medicul.

Erica, un caz de neuitat, cu final fericit!

În cariera unui medic, sunt cazuri și cazuri, dar unele dintre ele au un impact major asupra celui care îl îngrijește și îl vindecă. Doctorul Cîrstoveanu are multe astfel de exemple, ar putea scrie un foileton, dar două dintre ele i-au rămas întipărite adânc în memorie pentru tot restul vieții.

“Era cu mult timp în urmă, până în 2013. Aveam un copilaș prematur care murea și nu aveam ce să îi facem. Era mama lui lângă el și plângea în hohote, îl ținea de mână, pentru că noi permitem părinților să stea lângă copii atunci când ei pleacă. Ea spunea: «Sunt cu tine, mama ta este cu tine, să fii curajos dacă pleci dincolo». Noi stăteam în jurul ei și plângeam cu ea. Nu o sa uit niciodată.

Un alt caz care mi-a rămas în minte: Erica, o fetiță care s-a născut cu 10 centimetri de intestin și după patru ani de stat în spital, a plecat acasă. E foarte bine. M-am văzut recent cu ea și cu mama ei. Are 8 ani. Nu toți fac bine. Unii au complicații, alții nu au, dar ea este bine”, a povestit medicul Cătălin Cîrstoveanu.